“Medicina este definitã ca ansamblul tuturor cunostintelor si tehnicilor vindecarii. Ea ar trebui sa fie metoda de a readuce la echilibru ceva care s-a dezechilibrat. Medicul (vindecatorul) este considerat a fi acela care aduce aceastã vindecare.”
Atunci cand vrem sa vorbim despre boala, trebuie mai intai sa vorbim despre viata. Viata este miscare autonoma! Orice se misca autonom, adica prin sine, este viu.
Pentru a întelege mai bine fenomenul bolii, trebuie sa ne intoarcem la definitia vietii, care sta in miscare, in vibratie. Atunci cand miscarea, vibratia este armonioasa, este un flux echilibrat de energie catre trup, acesta din urmã ramane liber de boala.
Expresiile fetei, contururile corpului, forma si liniile mâinii sunt toate folosite pentru a tãlmãci temperamentul unui om, ele fiind doar amprente ale spiritului asupra corpului sau. Atunci cand investigam genele si cromozomii pentru cauza bolii, nu gasim decat rasunetele fizice ale unor procese deja spirituale. Asa se intampla ca oamenii pot poseda aceleasi gene care predispun la anumite boli, dar nu toti manifesta boala sau o manifesta in grade diferite de intensitate.
Viata a fost definita ca fiind miscare. Astfel, tot ce este viu se misca. In aceasta miscare sta vibratia energetica, caci totul in Universul nostru este energie. Intr-un final, totul este doar compus din atomi, care nu sunt decat „bucati” de energie pozitiva si negativa. Lucrurile sunt solide doar pentru ca vibratiile sau energiile sunt de acelasi fel.
Privind astfel, corpul omului este un amestec de energie care este in echilibru in starea sanatoasa si dezechilibrat in starea de boala. Introducerea unui element medicamentos inseamna pur si simplu introducerea energiei in acest compus energetic numit trup, care, la randul lui, modifica dinamica energetica a intregului, aducand sau nu sanatatea, dupa caz.
In mod ideal, toti cei care au menirea sau chemarea de a aduce vindecari nu sunt decat ajutoare, insotitori in acest proces de vindecare. Vindecarea o va produce doar bolnavul.
Asa se face ca rolul unui „vindecator” adevarat este rolul unui duhovnic, caci el trebuie sa ofere calauzire pentru pacient, spre a-l ajuta sa gaseasca drumul de intoarcere si sa persiste pe acest drum. Rezulta de aici ca menirea de „vindecator” este una care nu se dobandeste o data cu o diploma, ci ca poate fi un vindecator doar acela care are aceasta capacitate in sinele lui.
A vindeca cere dragoste pentru semeni, caci altfel nu am putea avea intelegere pentru ei si pentru conditia lor. Acea intelegere, nascuta din dragoste, priveste omul din punctul de vedere al slabiciunilor lui si al punctelor lui forte.
